If not now, then when?!

Salutare dragilor,

Un nou sezon de Work and Travel, noi provocări! Ei bine, pentru majoritatea studentilor, fie ei boboci sau nu, acest program reprezinta o mare provocare. Așa și este. Îți trebuie mare curaj să pornești pe un astfel de drum. Zic curaj deoarece uneori, studentii sunt reticenți la noi aventuri, iar gândul că se află departe de familie și prieteni, iesind din zona de confort, poate fi destul de înspăimântător.

Zvonurile că programul s-ar putea sfârși în perioada următoare sunt din ce în ce mai prezente printre work&travellers. Continue reading

Advertisements

Jurnal de călătorie

LIFE IS EITHER A GREAT ADVENTURE OR NOTHING!

            Un nou sezon, o vară plină de necunoscut, noi provocări, emoție și trăiri intense – câteva cuvinte care pot descrie perfect experiența Work and Travel pe pământul american.

Pornit la drum plin de entuziasm și curaj, D. așterne pe foaie primele cuvinte, relatând  începuturile aventurii sale.

 

Jurnal de Călătorie – Drumul cel de toate zilele

“ Ziua 1: 18 iunie 2017, duminică- Trenul cel de toate călatoriile

21 de primăveri, 10.000 de kilometri în aer, 8 ore scăzute pe ceas şi pământul american sub picioare – cam aceasta îmi este deviza înainte de a pleca spre America. În această experiență voi fi plecat cu incă 4 prieteni, dintre care unul îmi este frate-subaltern din punct de vedere ierarhic al vârstei. Cu toate acestea, majoritatea faptelor vor fi legate de o exprimare singulară, întrucât este relatată experiența trăită de mine. Va fi un drum lung şi cu aşteptări, de asemenea lungi şi ele. 8 ore cu trenul, aşteptare de 9 ore, 2 ore cu avionul, aşteptare de 3 ore, urmată de 12 ore cu avionul. Simplu, nu? Dar, mai urmează o “mică-aşteptare” de 12 ore şi un drum cu autobuzul american care va ține tot jumătate de zi. Răbarea – un cuvânt ce nu îmi este caracteristic deloc, trebuie să fie starea care să mă însoțească spre călătorie.
Plec doar 4 luni, dar parcă ceva sufletesc mă apăsa mai greu decât un trăgaci. Dependența şi necunoaşterea lipsei familiei, de asta este reprezentat trăgaciul. Ora 16.50 indică momentul în care trenul a luat calea căii ferate şi avea ca destinație finală Bucureștiul. Un drum arhicunoscut, mai exact modul: căldură pe parcursul zilei, aglomerație între anumite stații, răcoare spre sfârşit, întârziere de 2 ore – însă am plecat să fim acolo cu 9 ore înainte de a decola avionul – dar aceaşi controlori cu întreținerea bună-stării.

Ziua 2: 19 iunie 2017, luni- Eu şi avionul

Ajunşi cu 2 ore întârziere în Gara de Nord, aflându-ne în ziua 2, ascultăm tertipurile taximetriştilor, ce se aruncă asupra provincialilor asemenea rechinului asupra prăzii; alegem unul şi mergem spre aeroport. Un drum pe cât de scurt kilometric, pe atât de invers proporțional ca durată.
Ajunşi la aeroport, nerăbdarea se citea pe fața tuturor, nu doar pe a mea. 7 ore de aşteptare, apoi plecarea spre prima escală, Paris.
După realizarea unor fapte strict administrative şi trecerea unui sfert din cadranul zilei, ce mă desparte de avion este un rând gigantic la poarta 29 – dar asta cred doar eu. După epuizarea rândului, alte controlale şi fapte, de data aceasta strict de securitate, se interpun între mine si primul zbor cu avionul. Se termină şi acestea şi ce să cred? Sunt nevoie să apelez la fireasca exclamație: “Doar mie mi se putea întâmpla aşa ceva!”. Primul meu avion are întârziere.
Se termină întârzierea şi, spre culoarul ce mă duce către avion, îmi doresc doar să nu ajung asemenea cunoscutului Ion să fac gestul teluric.
O decolare, ce a manifestat acel sentiment ce nu poate fi exprimat, a dat startul unei călătorii, care, dacă nu era privită pe geam, ai fi putut spune în multe momente că este una feroviară. Un echipaj perfecționist şi atent la nevoile călătorilor, condus de un căpitan experimentat, este posibil, şi sigur, să fi fost ceea ce mi-a atras atenția pe parcursul zborului.
Odată ajunşi în Paris şi cu o întârziere de o oră nu aveam altceva de făcut în afară de a ne pregăti de zborul spre America. Nu a fost nevoie să fiu replica lui Ion, ceea ce m-a bucurat.
După reluarea tuturor formalităților de pe aeroportul inițial, m-am regăsit ajuns într-un avion mult mai mare şi cu un echipaj care este tot perfecționist. Aceeaşi decolare plăcută mi-a deschis drumul zborului de 12 ore. Un zbor ce mi-a pus de multe ori răbdarea la încercare, iar cititul mi-a fost singurul aliat spre depășirea zborului.
11.30 ore mai târziu de la decolare căpitanul anunță aterizarea pe aeroportul American si totodată contactul nostru cu America. “Punându-l în bagajul de mână” pe Gabriel García Marquez, cu un aer încrezător, cobor din avion şi fac cunoștință cu totul american.
Cu o diferență de 8 ore afişată pe telefon față de ceasul de la mână am parte de cea mai lungă zi din viața mea. O zi de 32 de ore. După încheierea ciclului formalităților România-America mai urmează o aşteptare de 12 ore. Nedormit de 30 de ore, ajung să mă odihnesc în sala de aşteptare a aeroportului St. Pauli din Minneapolis.

Ziua 3: 20 iunie 2017, marți – 9 ore cu minus

Trăind după ceasul american, ora 4 îmi indică faptul că trebuie să ne pregătim spre locul de unde luăm autobuzul către destinația noastră finală, South Dakota, Custer.
Luând un taxi, mintea mea face repede o paralelă: mentalitate taximetrist american- mentalitate taximetrist român, aceea că nația noastră este una uşor canibalizată. Însă, spre ruşinerea mea, a fost întoarsă spre american. Oferindu-i suma indicată de taximetru, 43$, acesta se uită urât la mine şi spune: “Tips? No tips?”.
Nu trec 30 de secunde de la acest incident şi spre noi se îndreaptă un american care ne spune că ne aflăm într-o zonă periculoasă, mai periculoasă decât Bronx, Boston sau Manhattan, în care lumea este cu pistolul la curea. Arătând către un altul de-al său, american, care țipa la telefon, a continuat spunând el că în curând va începe un foc de arme şi pentru 10$ ne va duce într-un loc sigur.
Şocați de cele întâmplate, în nici 3 minute pe ceas -3 minute indiferent că eşti în România sau în America- şi scăpând de către “americanul protector” doar prin 2 banconete de-ale lui Lincoln, meditez asupra lor şi mă întreb:”Oare aici am vrut să ajung? Oare asta e fața Americii? Oare voi fi mai peren decât cele 110 zile?”.
Trecut timpul rămas până la aşteptarea autobuzului, la plecare am o altă palmă oferită de către America: şoferul este o ea. Gândul că urmează alte 12 ore de mers cu un vehicul era prea asupritor pentru a mai putea să ofer atenție ideii că o doamnă conduce un autobuz de 55 de persoane.
Un drum de 12 ore cu popasuri de 15-20 de minute, cu schimbarea unui autobuz în Sioux Falls şi cu gustul multor mâncăruri americane; cam aşa poate fi descrisă această călătorie. O călătorie în care am parcurs numărul de kilometri de autostradă pe care România nu-i va avea în 100 de ani, acesta fiind un număr influențat de patriotism, din păcate.
O călătorie plină de culoare verde oferită de peisajul câmpiilor, albastru oferit de cer şi uneori alte pete de culoare din pricina clădirilor. Da, plină de verde! Surprinzător de crezut, nu? Şi mai surprinzător de văzut de către mine! Atât de mult verde încât mă simțeam ca stau pe loc.
Trecute 12 ore, iar cadranul ceasului a mai pierdut o oră, ajungând la o diferență de 9 ore, am ajuns în Rapid City, penultima noastră destinație. Aici am fost preluați de către angajator ce ne-a dus în locul mult aşteptat de noi, South Dakota, Custer.
Drumul Rapid City-Custer, deşi a ținut puțin peste o oră a fost cel mai plăcut: un drum plin cu tablouri parcă pictate de Gogh, cu un superb munte Rushmore, a cărei culmi a fost tributul adus celor “4 părinți fondatori ai Americii” şi foarte multe spirale, asemenea Transfăgărăşanului.
Odată ajunşi la locul care ne va adăposti timp de 4 luni, frumsețea, redată de simplitate, ne cuprinde pe toți.
Din basmele pe care mi le citea mama pe când eram de 5-6 anişori, ştiam că cifra 3 este una a binelui, însă pentru mine au fost 3 zile pline de răbdare întinsă până la maxim, după care întinsă la un alt maxim, care ar fi avut un alt maxim.
America, sunt aici! Mai sunt 107!”

 

 

How to make it in America – Tips & Tricks

Experiența ta americană este e punctul de a începe. Vrem să ai parte de cea mai tare vară din studenție, de aceea venim în ajutorul tău cu câteva sfaturi care să te ajute să te adaptezi mai ușor la stilul de viață american.

  1. Nu pleca cu ideea că în State te vei îmbogăți. Scopul programului este unul de schimb intercultural, iar dacă pleci cu premisa greșită, la final vei fi dezamăgit. Programul este conceput în așa fel încât să îți recuperezi banii investiți, iar cu puțină bunăvoință te vei putea bucura și de câteva sesiuni de shopping precum și de călătorii în frumoasele orașe ale Statelor Unite.cb7ec742f49eca1dc3f313945d3c9dfb
  2. Înainte de a pleca în State, interesează-te cu privire la zona în care urmează să îți petreci vara. Fă un mic research pentru a vedea ce posibilități de second job ai, precum și ce poți vizita în zonă. Vorbește cu agajatorul, cere-i tot felul de detalii cu privire la zona în care urmează să lucrezi, detalii despre job și orice alte lucruri ce te preocupă.
  3. Be open minded!!! Pregătește-te de un șoc cultural. Nu pleca plin de prejdecăți. Americanii sunt mult mai diferiți față de europeni. Încearcă tot ceea ce e nou, de la felurile de mâncare diferite la tot felul de activități, precum rafting, surfing sau hiking. Minunatele petreceri de pe plajă și nopțile nedormite alături de colegii de apartament vor fi amintiri de neuitat, trecute la categoria ”Awesome memories”.
  4. Rămâi constant în legătură cu sponsorul tău, dar și cu agenția. Cunoaște-ți drepturile. Nu pleca înainte de a te informa cu privire la datele de contact ale Ambasadei României în SUA. Nu munci ilegal în State și nu depăși termenul legal de ședere pe teritorul american. Nu trebuie să te joci cu sistemul american, de aceea trebuie să te asiguri că te întorci până la data de 31 octombrie.
  5. Imediat ce ajungi în State, contactează-ți angajatorul și familia, pentru a le spune că ai ajuns cu bine.
  6. Un alt aspect extrem de important face referire la înregistrarea în SEVIS, în maxim trei zile de la data la care ai ajuns în SUA și ulterior fă acest lucru în fiecare lună, atât timp cât te afli în State (dacă nu faci acest lucru, sponsorul îți va anula viza, programul tău se va încheia și va trebui să te întorci acasă).
  7. Aplică pentru SSN (Social Security Number) pentru a putea lucra legal. Acest document este unul unic, ce se emite o singură dată în viață și este similar Codului numeric personal din România.
  8. În cazul unor incidente grave (lucruri ce nu ne dorim să se întâmple), trebuie apelat numărul de urgență 911 – apelul este gratuit.

THE AMERICAN LAW

Atât timp cât te afli în State, trebuie să respecți legea care se aplică fără excepții. Iată câteva dintre principalele reguli pe care trebuie neapărat să le respecți:

1. ALCOOLUL – Limita legală pentru a putea consuma alcool este de 21 de ani. Dacă ai o vârstă mai mică de 21 de ani, nu vei fi lăsat să intri în baruri, cafenele, cluburi sau pur și simplu să achiziționezi orice tip de alcool.

2. CONDUSUL – Pe parcursul celor 3 luni cât vei sta în SUA, vei putea folosi permisul de conducere. acest lucru depinde de la stat la stat, de aceea este bine să faci o mică cercetare înainte de a conduce, pentru a nu avea probleme.

3. FUMATUL – America este o țară ”SMOKE FREE”. Este interzis fumatul în spații publice, baruri sau cafenele, singurul loc în care acesta este permis fiind propria locuință.

Înainte de a te întoarce acasă, trebuie neapărat să călătorești! MERITĂ! Pozele și amintirile din minunatele călătorii vor fi de neuitat!!

Have fun!

Live, Love, Laugh

                                                                                                                                                 Raluca 🙂

Visa Interview

All-about-J1-visa-for-USASalutare! Ne apropiem cu pasi repezi de primele interviuri de obținere a vizelor, de la Ambasada. Emoțiile încep să apară, iar aventura americană este din ce în ce mai aproape.

După cum vă anunțasem acum ceva timp, procesul de obținere a vizei a suferit câteva mici modificări, și aici mă refer la faptul că, s-a renunțat la foaia matricolă, în schimbul unei adeverințe de student, care să ateste faptul că tinerii sunt înscriși la o facultate acreditată de Statul Roman.

Ei bine, studenții au privit cu teamă aceste modificări, dar “Nu e panică, man :)))”.  În cadrul întâlnirii cu unul dintre viceconsulii de la Ambasadă, am putut aflat maniera în care se vor desfășura interviurile de anul acesta.

Ca și în anii anteriori, acestea se vor axa pe conversația liberă. Chiar dacă foaia matricolă nu este necesară, asta nu înseamnă că situația școlară nu va fi aflată de către consuli. Dar, atât timp cât exista explicații concrete pentru aceasta, nu sunt motive de îngrijorare.

Nu exista nicio rețetă secretă care să vă garanteze obținerea vizei. Interviul poate fi unul extrem de scurt, de 1 minut sau durata acestuia se poate prelungi, în funcție de fiecare dintre participanți si de suspiciunile create consulilor.

Punctualitatea este una extrem de importantă de aceea,  fiecare dintre candidați trebuie să respecte întru totul ora la care urmează să susțină interviul.

Un alt aspect important face referire la nivelul de limbă engleză. Acesta constituie și motivul neacordării multor dintre vize, de aceea, acesta trebuie să fie unul destul de bun  (conversațional), pentru a putea purta o conversație și a demonstra că vă veți putea descurca în State.

De asemenea, consulii își doresc ca studenții să își știe drepturile, dar și obligațiile în momentul în care ajung în State. Printre drepturi se numără:

  1. Dreptul de a fi plătit la timp pentru munca prestată;
  2. Dreptul de a nu fi reținut la locul muncă împotriva propriei voințe;
  3. Dreptul de a lucra într-un loc curat și sigur;
  4. Dreptul de a nu fi discriminat, indiferent de nationalitate sau culoare.

De asemenea, studenții au o serie de obligații, în momentul în care ajung in State:

  1. Obligația de a raporta orice neregulă la locul de munca;
  2. Obligatia de a efectua un check-in lunar, cu sponsorul;
  3.  Obligația de a respecta datele programului;
  4. Obligația de păstra toate documentele; (pasaport, permis de muncă, SSN).

Consulii își doresc să vă cunoască, să afle ce hobby-uri aveți și ce planuri de viitor vă pregătiți.

Sfat: Nu renunțați dacă nu ați primit viza din prima!!  Motivul poate face referire strict la nivelul de limbă engleză, de aceea aveți timp destul pentru a vă perfecționa calitățile lingvistice până la reprogramarea unui nou interviu.

Cum îți recuperezi taxele din SUA

Daca te nutaxemeri printre studenții care au ieșit din tipare și și-au petrecut o vară de neuitat în Statele Unite, trebuie să știi că atât timp cât ai muncit acolo, ți-au fost oprite o serie de taxe.

Conform legilor americane, toate persoanele angajate sunt obligate să plătească taxe. Cu toate acestea, o parte dintre acestea pot fi recuperate. Printre taxele pe care studenții J1 le plătesc se numără: Taxele Statale, Taxele Federale și Taxele pentru SocialSecurity&Medicare. De obicei, ultima categorie nu este atât de des întâlnită.

Pentru a putea începe procesul de recuperare a taxelor, după ce te-ai întors din aventura petrecută în Statele Unite, mergi pe la agenție, pentru a primi toate formularele necesare derulării acestui proces și pentru a aduce tu următoarele documente:

– formularul W2/ ultimul paycheck, pe care îl primești ulterior prin poștă de la angajatorul din America;

– o copie după SSN (Social Security Number);

– o copie a pașaportului și implicit a vizei;

– o copie după DS 2019

Recuperarea taxelor este un proces mai îndelungat, în medie durând de la 30 până la 90 de zile, dar perioada se poate prelungi.

Începând din acest an, agențiile ce se ocupă cu recuperarea taxelor, au reintrodus două noi servicii, care să vină în ajutorul studenților care își vor taxele mai rapid, contra unui anumit cost:

  1. Recuperare de taxe rapidă (până la 45 de zile lucrătoare) : se aplică o taxă adițională de 49 USD
  2. Recuperare de taxe express (până la 7 zile lucrătoare) : se aplică o taxă adițională de 129 USD

Recuperarea taxelor este o parte integranta a programului Work and Travel. Astfel, la sfârșitul anului fiscal, ești obligat prin lege să depui documentația pentru recuperarea taxelor. Autoritățile din Statele Unite sunt extrem de stricte în ceea ce privește acest proces, iar prin recuperarea taxelor plătite pe perioada muncii în America, se evită eventualele probleme ce ar putea apărea la primirea unei viitoare vize.

Nu uita, dosarul de recuperare a taxelor trebuie depus pana la data de 15 Aprilie. 

Updates from the Embassy

seal_of_an_embassy_of_the_united_states_of_america

Mulți dintre voi ați auzit cu siguranță de noile schimbari pe care Ambasada le-a efectuat. Pentru cei care încă nu au aflat, dar își faceau griji destul de mari din cauza restanțelor, ei bine, începând de anul acesta s-a renunțat la foaia matricolă, document care îngrijora majoritatea candidaților.

Ce-i drept, e o schimbare destul de mare, având în vedere că situația școlară, notele și mai ales restanțele, erau un criteriu destul de important în obținerea vizei.  Astfel, o parte dintre studenții care s-au hotărât să plece în America se simt oarecum mai relaxați, nemaifiind nevoiți să găsească scuze pentru a-și motiva restanțele sau notele mici.

În schimbul foii matricole,  oficialii au ales ca și dovadă a înrolării pe băncile unei Universități o adeverință școlară care să ateste acest fapt.  

O altă schimbare a celor de la Ambasadă face referire la faptul că, studentii nu mai sunt acceptați cu pașapoarte temporare. Începând din acest an, fiecare candidat trebuie să aibă un pașaport cu o valabilitate de 5 ani.  O motivație a acestei modificări face referire la faptul că, fiind un proces destul de îndelungat până a se ajunge la interviul de viză, studenții beneficiază de  destul timp pentru a-și putea întocmi un pașaport cu o valabilitate de 5 ani.

Aceste două schimbări majore vin cu asigurări din partea consulilor că procesul de obținerea vizei nu va suferi modificări. Interviurile se vor desfășura ca și până acum. Întrebările vor face referire la planurile viitoare ale fiecăruia iar atâta timp cât studenții sunt siguri pe ei, nivelul de engleză e unul măcar conversațional și reușesc să comunice cât mai eficient cu fiecare consul, obținerea vizei și vara în America nu e decât la un interviu distanță.

Nu uita, Studenția e prea scurtă ca să nu încerci Work and Travel!

Cum îți alegi agenția de Work and Travel

Când vine vorba de Work and Travel, putem spune că fiecare dintre noi, dacă nu a participat la un asemenea program, măcar a auzit în stânga și-n dreapta curajoși care au acceptat provocarea.

Zic că e o provocare pentru că, da, îți trebuie destul curaj să pleci tocmai până în America. Pe lângă procesul destul de îndelungat, cu obținerea job-ului principal și interviul de viză, faptul că ajungi să te descurci într-o lume complet nouă este destul de challenging.

Totuși, anual numărul tinerilor care își depășesc „frica” e din ce în ce mai mare. Există o mare problemă când vine vorba de alegerea agenției la care să te înscrii. Cea mai des întâlnită confuzie în ceea ce privește Programul Work and Travel este aceea dintre program în sine și agențiile care se ocupă de acesta.

Studenții adesea nu fac diferența între agenții, pentru ei toate fiind la fel – Work and Travel. Ei bine, nu e chiar așa. E ca și cum ai vrea un sejur în Grecia și suni la agenție și întrebi… ”Alo, Grecia!?”… Așa e și cu Work and Travel.

Tinerii au tot mai multe variante de alegere. Agențiile care se  ocupă cu acest program sunt din ce în ce mai multe. Ideea e să faci un mic research înainte de a alege cea mai potrivită variantă. Treci pe la fiecare agenție, întreabă despre program, cere detalii și apoi fă o comparație între oferte. Raportează-te la costuri, la pachetul de servicii suplimentare oferite, dar și la feedback-ul celor care au mai fost în ceea ce privește locațiile și job-urile. Este foarte important să nu fii constrâns de anumite condiții, cum ar fi restricții în ceea ce privește biletul de avion, posibilitatea de a-ți alege efectiv un job-ul și locația fără costuri adiționale sau deadline-uri scurte pentru achitarea costurilor programului.

Alegerea agenției este un pas foarte important. De aceea, acordă-ți timpul necesar și  fă cea mai bună selecție a agenției care consideri că ți se potrivește.