Da, și eu am fost în State :)

Am pornit în această aventură în urma propunerii făcute de una dintre colegele mele. Mi s-a părut o idee interesantă, dar mai ales foarte „cool”, deoarece multe dintre 11703178_877440402313782_6896866636836460663_npersoanele pe care le știam trecuseră prin această experiență, având numai cuvinte de laudă.

Zis și făcut. Dimineața următoare ne-am prezentat la agenție, pentru a obține mai multe detalii despre program și  pentru a ne înscrie. timpul s-a scurs foarte reprede, ziua obținerii vizei se apropiase periculos de mult, iar eu eram din ce în ce mai entuziasmată. Am trecut cu brio și peste acest hop, care, să fiu sinceră, îmi dădea teribile dureri de cap iar spaima atinsese un nivel destul de ridicat.

Lunile au trecut și iată-mă ajunsă în punctul în care trebuia să-mi iau rămas bun de la cele mai dragi suflete mie și să pornesc într-o nouă aventură. Totul a început sub o urmă de incertitudine. Nemaifiind plecată atât de departe și o perioadă atât de îndepărtată, mi-a fost extrem de greu să mă acomodez în noul mediu. După un drum de aproximativ 24 de ore, am ajuns în sfârșit la motelul unde urma să-mi petrec cele trei luni de vară.

Angajatorii, deși inițial păreau niște persoane foarte „cool”, pe parcurs părerea mea s-a modificat. Timpul a trecut, deși pentru mine unele zile erau insuportabil de grele. Mi-am găsit un al doilea job, pentru a-mi ocupa timpul liber și pentru a face ceva bănuți în plus.

Cu toate că lucrurile mergeau bine, din punct de vedere al locurilor de muncă, spiritual nu eram mulțumită. Începuse să-mi fie din ce în ce mai dor de cei de acasă, iar număratul zilelor nu era o soluție.

Deși nu am privit această experiență cu ochi buni și am plecat la drum sceptică, cu foarte mari rețineri și foarte speriată, acum, după un an de la această aventură, trag linia și constat că lucurile nu au fost deloc atât de rele cum mi-au părut mie.

Ce am învățat din această experiență? Ei bine, foarte multe. M-am descoperit pe mine, ca o nouă persoană, mai capabilă, care atunci când spune că nu mai poate, totuși mai poate putin. Mi-am dat seama cât de mult înseamnă persoanele de acasă pentru mine, și că nicio bogăție nu le poate înlocui. Mi-am făcut noi prieteni, care mi-au fost alături în momente în care m-am simțit mai mult decât singură, și țin să le mulțumesc încă o dată pe această cale.

Și da, îmi doresc să mai trec prin această aventură, doar că de această dată îmi propun să privesc totul cu alți ochi, să profit de fiecare moment pe care îl voi trăi, fie el rău sau bun, deoarece fiecare clipă are magia ei. Tot ceea ce contrează la sfârșitul zilei sunt persoanele de lângă tine, dar mai ales amintirile și emoțiile pe care le-ai trăit.

De azi fac parte din echipa Prima Work and Travel și îmi doresc din suflet să pot contribui la decizia tinerilor de a face un pas spre această aventură (eu regret că am așteptat până la al treilea an de facultate pentru a spune DA acestei provocări). Acest program reprezintă o manieră excelentă de a te descoperi pe tine ca persoană, de a avea parte de o vară de neuitat, de a-ți lărgi grupul de prieteni și de a-ți trăi propriul vis american!!

                                                                                                                                  Live, Love, Laugh

                                                                                                                                                   Raluca 🙂

Advertisements